decalvaţie

DECALVÁŢIE, decalvaţii, s.f. 1. (Rar) Calviţie. 2. Pedeapsă, în vechiul drept, care consta în raderea părului de pe capul condamnaţilor. – Din fr. décalvation, lat. decalvatio.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



decalváţie (sil. -ţi-e), art. decalváţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. decalváţiei; pl. decalváţii, art. decalváţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DECALVÁŢIE s.f. (Rar) Calviţie. ♦ Pedeapsă în vechiul drept prin care se rădea capul condamnaţilor. [gen. -iei. / cf. lat.bis. decalvatio, fr. décalvation].

Trimis de LauraGellner, 03.05.2006. Sursa: DN



DECALVÁŢIE s. f. 1. calviţie. 2. pedeapsă în vechiul drept prin care se rădea capul condamnaţilor. (< lat. decalvatio, fr. décalvation)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN