debuşa

DEBUŞÁ, debuşez, vb. I. intranz. A ieşi dintr-un loc îngust, dintr-un loc acoperit. – Din fr. déboucher.

Trimis de claudia, 23.06.2004. Sursa: DEX '98



debuşá vb., ind. prez. 1 sg. debuşéz, 3 sg. şi pl. debuşeáză, 1 pl. debuşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. debuşéze; ger. debuşând

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DEBUŞÁ vb. I. intr. (mil.) A ieşi dintr-un loc îngust, dintr-un loc acoperit. [< fr. déboucher].

Trimis de LauraGellner, 30.04.2006. Sursa: DN



DEBUŞÁ vb. intr. a da înspre..., a se deschide spre... ♢ (mil.) a ieşi dintr-un loc îngust, acoperit, la loc deschis. (< fr. déboucher)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN