deboşa

deboşa
deboşá vb., ind. prez.3 sg. deboşeáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DEBOŞÁ vb. I. tr., refl. (Franţuzism) A face (pe cineva) să se dedea la desfrâu; a perverti, a corupe, a strica. [< fr. débaucher].
Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DN

DEBOŞÁ vb. tr., refl. a face (pe cineva) să se dedea la desfrâu; a perverti. (< fr. débaucher)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • deboşă — debóşă s. f., pl. debóşe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DEBÓŞ//Ă deboşăe f. Uz excesiv de mâncare şi de băutură. /<fr. débauche Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX  DEBÓŞĂ s.f. (Franţuzism) Exces, abuz de… …   Dicționar Român

  • deboşare — deboşáre s. f., g. d. art. deboşării Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DEBOŞÁRE s.f. (Franţuzism) Acţiunea de a (se) deboşa şi rezultatul ei; deboşă. [< deboşa]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”