debavurator

debavuratór s. n., pl. debavuratoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



debavuratór s. m., pl. debavuratóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DEBAVURATÓR s.n. Unealtă folosită la debavurare. [< debavura + -tor].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



DEBAVURATÓR s. n. unealtă folosită la debavurare. (< debavura + -tor)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN