- data
- DATÁ, datez, vb. I. 1. tranz. A stabili data exactă a unui eveniment sau a unui fapt din trecut. ♦ A pune data pe o scrisoare, pe un act etc. 2. intranz. (Cu determinări introduse prin prep. "de la ", "de" sau "din") A se fi produs, a se fi făcut, a fi început să existe. – Din fr. dater.Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DATÁ vb. a exista. (Acest obicei data de un secol.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedatá vb., ind. prez. 1 sg. datéz, 3 sg. şi pl. dateázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DAT//Á dataéz 1. tranz. 1) (evenimente, fapte din trecut) A localiza în timp, stabilind data exactă. 2) (scrisori, acte) A prevedea cu data de realizare. 2. intranz. A avea începutul; a-şi trage existenţa. /<fr. datezTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDÁTA s.n. (Latinism) Lucrurile cunoscute, date, care stau la baza unui raţionament, a unei cercetări etc. [< lat. data – lucruri date < dare – a da].Trimis de LauraGellner, 17.02.2005. Sursa: DNDATÁ vb. I. 1. tr. A stabili (cu exactitate) data, timpul când s-a petrecut ceva. ♦ A pune data (pe un document, pe un act etc.). 2. intr. A-şi avea începutul, a începe din... [< fr. dater, it. datare].Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DN!áltă dátă (în altă împrejurare) loc. adv.Trimis de CristinaDianaN, 14.05.2008. Sursa: DOOM 2altă dată! expr. (iron.) niciodată! (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)Trimis de blaurb, 14.05.2008. Sursa: NeoficialDÁTA1 s. n. lucrările cunoscute, date care stau la baza unui raţionament, a unei cercetări etc. (< lat. data)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNDATÁ2 vb. I. tr. a stabili data unui fapt din trecut. ♢ a pune data pe un act, pe o scrisoare etc. II. intr. a-şi avea începutul, a începe din... (< fr. dater)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.