cătină

CĂTÍNĂ, cătini, s.f. Numele a două specii de arbuşti spinoşi: a) cătină roşie, cu frunze mici în formă de solzi, cu flori roz sau albe şi cu fructe roşii, cultivat ca gard viu; tamariscă (Tamarix ramosissima); b) cătină albă, cu frunze înguste, lanceolate, argintii, cu flori mici cafenii şi cu fructe galbene-portocalii (Hippophaë rhamnoides). – Probabil lat. catena.

Trimis de valeriu, 16.09.2005. Sursa: DEX '98



CĂTÍNĂ s. v. holeră, spin.

Trimis de siveco, 02.04.2009. Sursa: Sinonime



cătínă s. f., g.-d. art. cătínii; pl. cătíni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CĂTÍN//Ă cătinăi f. Arbust spinos cu frunze înguste şi fructe lunguieţe galbene-roşietice, cultivat ca gard viu. /<lat. catena

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



cătínă (-ni), s.f. – Numele mai multor specii de arbuşti; cătină albă, Hippophaë rhamnoides; cătină de garduri, Lycium vulgare; cătină mică, Tamarix germanica; cătină roşie, Tamarix gallica. lat. catănum "plantă asemănătoare cu drobul", cuvînt documentat în Spania în sec. VI (Coromonas, I, 570). A tonic s-a alterat probabil sub influenţa lui catena, cf. mr. cătiră "şira spinării". În orice caz, nu este probabilă der. propusă de DAR, din lat. catena, şi cu atît mai puţin originea anterioară indoeurop., cum presupune Lahovary 322. Der. cătinar, s.m. (pasăre mică neidentificată); cătinat, adj. (cu frunzişul des); cătineţ, s.n. (desiş, hăţiş).

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER