căpuitor

CĂPUITÓR, căpuitoare, s.n. Unealtă de fierărie cu care se execută căpuirea²; buterolă. [pr.: -pu-i-] – cf. c a p¹.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



CĂPUITÓR s. v. buterolă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



căpuitór s. n. (sil. -pu-i-), pl. căpuitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic