- căpiţă
- CĂPÍŢĂ, căpiţe, s.f. 1. Grămadă conică de fân, p. ext. de plante de nutreţ sau de cereale. 2. (Rar) Căpăţână (3). – Din bg. kopica.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CĂPÍŢĂ s. claie, porcoi, stog, (pop.) plastă, porcan, (reg.) boaghe, por, porcănaş, porcoiaţă, porconeaţă, porculean, porculete, porculeţ, porcuţ, porşog, porşor, schirdă, (Olt.) clădiş, (Transilv. şi Ban.) ploscă, (Transilv.) pup. (căpiţă de fân.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeCĂPÍŢĂ s. v. bonetă, boneţică, pop, scufie, scufiţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecăpíţă s. f., g.-d. art. căpíţei; pl. căpíţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCĂPÍŢ//Ă căpiţăe f. Grămadă mare şi înaltă de fân sau de alte plante de nutreţ (sau cereale) în formă de con; stog; claie. /<bulg. kopicaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.