căngiuit

CĂNGIUÍT, -Ă, căngiuiţi, -te, adj. (Rar) În formă de cange, cu cange. – Cange + suf. -uit.

Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98



căngiuít adj. m., pl. căngiuíţi; f. sg. căngiuítă, pl. căngiuíte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic