alcătuială

alcătuială
ALCĂTUIÁLĂ, alcătuieli, s.f. Alcătuire; (concr.) ceea ce este alcătuit, înjghebat. [pr.: -tu-ia-] – Alcătui1 + suf. -eală.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

alcătuiálă s. f., g.-d. art. alcătuiélii; pl. alcătuiéli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • alcãtuiálã — s. f., g. d. art. alcãtuiélii; pl. alcãtuiéli …   Romanian orthography

  • alcătui — ALCĂTUÍ1, alcătuiesc, vb. IV. tranz. 1. A face, a construi, a înjgheba, a întocmi; a compune, a concepe. ♦ refl. A lua fiinţă, a se forma. 2. A forma împreună; a constitui. ♦ refl. A fi format, a consta din... 3. A strânge, a aduna; a aranja. –… …   Dicționar Român

  • alcătuire — ALCĂTUÍRE, alcătuiri, s.f. Acţiunea de a (se) alcătui1 şi rezultatul ei; întocmire, compunere, constituire, alcătuială. ♦ Compoziţie, structură. – v. alcătui1. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ALCĂTUÍRE s. 1. v. creare. 2. v.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”