cârd

CÂRD, cârduri, s.n. 1. Grup mare de animale mamifere, de păsări, de peşti de acelaşi fel, care se află împreună. 2. (De obicei peior.) Ceată (mare) de oameni. ♢ expr. A se pune (sau a intra) în cârd cu cineva = a se asocia, a se întovărăşi cu cineva (în vederea unor acţiuni reprobabile). 3. (fam.) Mulţime, şir (de ani, de zile). ♢ loc. adv. De (la) un cârd de vreme = de un timp încoace. Un cârd de ani = foarte mulţi ani. – Din scr. krd.

Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98



CÂRD s. 1. v. ciopor. 2. v. stol. 3. v. ceată.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



CÂRD s. v. cireadă, grămadă, mulţime, şir, turmă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



PIŢIGOI-DE-CÂRD s. v. piţigoi-codat.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



cârd s. n., pl. cârduri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CÂRD cârduri n. 1) Grup mare de animale (de păsări, de peşti) de acelaşi fel care umblă împreună. 2) Grup de oameni adunaţi la un loc sau care merg împreună; ceată; droaie. ♢ A intra (sau a se pune) în cârd cu cineva a se întovărăşi cu cineva. 3) Timp nedelimitat; multă vreme. De un cârd de ani. /<sb. krd

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



cîrd (cấrduri), s.n. – 1. Grup de animale de acelaşi fel, turmă, mulţime. – 2. Ceată mare de oameni, mulţime. – 3. Zbor. – Mr. (gîrdel’u), megl. cărd. sb. krd (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 42; Conev 57), din sl. krŭdo; cf. bg. kŭrd, cr. kèrd, slov. kèrdelo (cf. mr.), rut. kerd, kyrd. – Der. cîrdui (var. încîrdui), vb. (a orîndui, a aranja, a pune în ordine; a forma un şir, a se pune la rînd; a se asocia, a se împrieteni); încîrdoşi (var. încordoşa), vb. (a face companie, a însoţi).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER