- cvadratură
- CVADRATÚRĂ s.f. 1. Construire exclusiv cu rigla şi cu compasul a unui pătrat care să aibă aria egală cu aria unei figuri date. ♢ Cvadratura cercului = problemă (nesoluţionabilă) care constă în găsirea unui pătrat care să aibă aceeaşi suprafaţă cu un cerc dat şi a cărui latură să aibă un raport raţional cu raza cercului; fig. problemă imposibil de rezolvat. 2. Poziţie aparentă în care doi aştri priviţi de pe pământ au o diferenţă de longitudine de 90º. [var.: cuadratúră s.f.] – Din fr. quadrature.Trimis de rain_drop, 19.10.2004. Sursa: DEX '98cvadratúră s. f. (sil. -dra-), g.-d. art. cvadratúriiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCVADRATÚRĂ s.f. 1. (mat.) Problema construirii unui pătrat cu o arie dată. ♦ Calculul unei integrale, necesar uneori pentru aflarea ariei unui domeniu plan mărginit de o curbă închisă. ♢ Cvadratura cercului = a) problema (încă nesoluţionată) a reducerii unui cerc la un pătrat echivalent; b) (fig.) problemă grea, imposibil de rezolvat. 2. (Astr.) Poziţie aparentă în care doi aştri priviţi de pe Pământ au faţă de Soare o diferenţă de longitudine de 90°. [var. cuadratură s.f. / cf. fr. quadrature, lat. quadratura].Trimis de LauraGellner, 27.04.2006. Sursa: DNCVADRATÚRĂ s. f. 1. (mat.) problema construirii unui pătrat cu o arie dată. ♢ calculul unei integrale definite necesar, uneori pentru aflarea ariei unui domeniu plan mărginit de o curbă închisă. o ă cercului = problema (nesoluţionabilă) a construirii, cu rigla şi compasul, a unui pătrat cu aria egală cu a unui cerc dat; (fig.) problemă imposibil de rezolvat. 2. (astr.) poziţie aparentă în care doi aştri priviţi de pe Pământ au o diferenţă de longitudine de 90ş. ♢ (pl.) fazele primului şi ultimului pătrar al Lunii. (< fr. quadrature)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.