cuvenire

CUVENÍ, pers. 3 cuvíne, vb. IV. refl. unipers. 1. A-i reveni cuiva ceva, a avea drept la ceva; a merita. 2. A fi conform cu cerinţele morale; a se cădea. – lat. convenire.

Trimis de gudovan, 25.11.2008. Sursa: DEX '98