curugiu

curugíu, curugíi, s.m. (înv.) soldat turc cu serviciul militar împlinit; veteran.

Trimis de blaurb, 03.05.2006. Sursa: DAR



curugíu (-íi), s.m. – Invalid. tc. koruci (Şeineanu, III, 43). sec. XVII, înv.

Trimis de blaurb, 06.07.2007. Sursa: DER