curtină

CURTÍNĂ, curtine, s.f. Porţiune de zid care uneşte flancurile a două bastioane. ♦ Fiecare dintre părţile pavilionului care înconjură un blazon regal. – Din fr. courtine.

Trimis de Joseph, 13.05.2004. Sursa: DEX '98



curtínă s. f., g.-d. art. curtínei; pl. curtíne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CURTÍNĂ s.f. 1. Fiecare dintre părţile care alcătuiau blazonul mantiei regale (în Franţa). 2. Zid care uneşte flancurile a două turnuri sau bastioane. 3. Masiv de arbori sau arbuşti din cuprinsul unui spaţiu verde, constituit dintr-o singură specie. [< fr. courtine].

Trimis de LauraGellner, 04.02.2005. Sursa: DN



CURTÍNĂ s. f. 1. fiecare dintre părţile care alcătuiau blazonul mantiei regale (în Franţa). 2. zid de apărare al unei cetăţi între două turnuri sau bastioane succesive. 3. masiv de arbori sau arbuşti din cuprinsul unui spaţiu verde, dintr-o singură specie. (< fr. courtine)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN