- curechi
- CURÉCHI s.m. 1. (reg.) Varză. 2. (În sintagma) Curechi-de-munte = plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-aurii şi cu fructe achene prevăzute cu peri (Ligularia glauca). – lat. colic(u)lus (= cauliculus).Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98BUHĂ-DE-CURÉCHI s. v. bohoci.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeCURÉCHI s. v. varză.Trimis de siveco, 29.11.2007. Sursa: SinonimeCURECHI-DE-CÂMP s. v. rapiţă.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimecuréchi s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcuréchi-de-múnte s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCURÉCHI n. reg. Plantă legumicolă, cu frunze groase şi ondulate care, acoperindu-se unele pe altele, formează o căpăţână compactă; varză. /<lat. coliculusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcuréchi (curéchi), s.m. – Varză. lat. *colĭculus (Cipariu, Elem., 18; Puşcariu 460; Candrea-Dens., 456; REW 1727; DAR; Rosetti, I, 66); cf. it. colecchio, sp. colleja. – Der. curechiu, adj. (verde, verzui); curechişte, s.f. (cîmp de varză); curecher, s.m. (cultivator de verze). Nefolosit în Munt. şi Olt.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.