- curama
- CURAMÁ s.f. (înv.) Colectă. – Din ngr. kuramás.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CURAMÁ s. v. chetă, colectă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecuramá s. f., art. curamáuaTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcuramá (-ále), s.f. – Cotizaţie, contribuţie. tc. gurama "totalitatea creditorilor", prin intermediul ngr. ϰουραμᾶς (Şeineanu, II, 149; Lokotsch 682). sec. XVIII, înv.Trimis de blaurb, 03.07.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.