- culpă
- CÚLPĂ, culpe, s.f. (jur.) Greşeală care constă în îndeplinirea neconformă a unei obligaţii sau în neîndeplinirea ei; greşeală care constă în săvârşirea unui fapt păgubitor sau pedepsit de lege. ♦ Greşeală, vină, vinovăţie. – Din lat. culpa.Trimis de IoanSoleriu, 31.07.2004. Sursa: DEX '98CÚLPĂ s. v. vină.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecúlpă s. f., g.-d. art. cúlpei; pl. cúlpeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCÚLP//Ă culpăe f. jur. Vină constând din săvârşirea unei fapte ilicite cu consecinţe păgubitoare. /<lat. culpaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCÚLPĂ s.f. Greşeală constând în neîndeplinirea unei obligaţii, în săvârşirea unui fapt pedepsit de lege; vină. [< lat. culpa, cf. fr. coulpe].Trimis de LauraGellner, 27.04.2006. Sursa: DNcúlpă (cúlpe), s.f. – Vină. lat. culpa (sec. XIX). – Der. culpabil, adj. (vinovat), din lat. culpabilis (sec. XIX); culpabilitate, s.f. (vinovăţie); culpeş, s.m. (vinovat), der. internă destul de riscantă, care pare a i se datora lui Odobescu, a fost folosită numai de unii scriitori din sec. XIX; inculpa, vb., din fr.; disculpa, vb., din fr. disculper, mai puţin folosit.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERCÚLPĂ s. f. greşeală constând în neîndeplinirea unei obligaţii, în săvârşirea unei fapte pedepsite de lege; vină, vinovăţie. (< lat. culpa, fr. coulpe)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.