cufrânge

cufrânge, cufrâng, vb. III (înv.) a frânge.

Trimis de blaurb, 02.05.2006. Sursa: DAR



cufrînge (-g, -nt), vb. – A sparge, a face bucăţi. Probabil der. internă de la frînge "a sparge", cu acelaşi prefix ca în cofleşi, copleşi, comînji, cotropi. După Philippide, ZRPh., XXXI (1907), 309; REW 2139 şi DAR, din lat. *confrango, în loc de confringo. Ipoteza nu este imposibilă; însă trebuie să observăm că termenul rom. nu este curent, şi apare numai în unele formule de vrăjitorie, unde se găsesc din plin de obicei creaţiile spontane.

Trimis de blaurb, 25.06.2007. Sursa: DER