- cuaternar
- CUATERNÁR, -Ă, cuaternari, -e, s.n., adj. 1. s.n. Ultima perioadă a neozoicului, care durează de la sfârşitul pliocenului până în zilele noastre. 2. adj. Care se referă la perioada cuaternarului (1). – Din fr. quaternaire, it. quaternario, lat. quaternarius.Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CUATERNÁR s. (geol.) antropogen.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecuaternár adj. m. (sil. cua-), pl. cuaternári; f. sg. cuaternáră, pl. cuaternáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcuaternár s. n. (sil. cua-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCUATERNÁR cuaternară (cuaternari, cuaternare) geol.: Perioadă cuaternară ultima perioadă din istoria geologică a Pământului, caracterizată prin apariţia omului. /<fr. quaternaire, it. quaternario, lat. quaternariusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCUATERNÁR s.n. Ultima perioadă (sistem) a neozoicului, în care apare omul; antropogen. // adj. Care aparţine acestei perioade. [pron. cua-ter-, var. cvaternar s.n. / cf. it. quaternario, fr. quaternaire, lat. quaternarius – al patrulea].Trimis de LauraGellner, 16.02.2005. Sursa: DNCUATERNÁR, -Ă I. adj. format din patru unităţi; divizibil cu 4. ♢ (chim.; despre substanţe organice) din patru elemente (carbon, hidrogen, oxigen şi azot). ♢ (despre măsură, ritm) compus din patru elemente ritmice. II. adj., s. n. (din) ultima perioadă a neozoicului, în care apare omul; antropogen. (< fr. quaternaire, it. quaternario, lat. quaternarius)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.