- cruşi
- CRUŞÍ, cruşesc, vb. IV. tranz. (reg.) A argăsi, a tăbăci. – Din ucr. krušyty.Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CRUŞÍ vb. v. argăsi, tăbăci.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecruşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cruşésc, imperf. 3 sg. cruşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cruşeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcruşí, cruşésc, vb. IV (reg.) 1. a argăsi, a tăbăci, a dubi. 2. a (se) înroşi, a vopsi.Trimis de blaurb, 30.04.2006. Sursa: DARcruşí (cruşésc, cruşít), vb. – 1. A tăbăci, a argăsi. – 2. A înroşi. – 3. A însîngera, a umple de sînge. Rut. krušiti "a muia", cf. rus. krušitĭ "a desface" (Scriban; DAR). Semantismul pare clar, deoarece tăbăcitul presupune operaţia de a muia pielea şi, pe de altă parte, coaja de arin, care se foloseşte în această operaţie, are culoare roşiatică. Cihac, II, 85, se gîndea la krŭvĭ "sînge", care nu pare posibil. – Der. cruşeţea, s.f. (plantă comestibilă, Barbarea vulgaris), al cărei nume provine fără îndoială de la cruşi (Bogrea, Dacor., I, 336), dar nu de la sensul a înroşi (DAR), ci probabil de la cel de a muia căci aşa se pregăteşte planta; cruşei (var. cruşin), s.m. (plante ramnacee, Rhamnus frangula; Rhamnus cathartica), cf. rut. krušiná (DAR), este probabil cuvînt identic cu mr. cruş "păducel", pe care Pascu, I, 70 îl deriva de la lat. coruscus; cruşeală, s.f. (tăbăcit, acţiunea de a tăbăci; baie de tăbăcit); cruşit, s.n. (tăbăcit).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.