- crustă
- CRÚSTĂ, cruste, s.f. 1. Strat exterior care se formează, prin solidificare, uscare etc., la suprafaţa unor corpuri moi; coajă, scoarţă. ♢ spec. Strat anatomic protector format la suprafaţa unei plăgi care începe să se cicatrizeze. 2. Strat îndesat, uscat şi întărit care se formează uneori la suprafaţa terenului arabil în urma ploilor, bătătoririi excesive etc. 3. Strat solid de săruri depuse pe pereţii unui vas sau ai unei ţevi în care se află sau prin care curge un lichid conţinând săruri dizolvate. 4. Înveliş impregnat cu săruri de calciu la unele nevertebrate. – Din lat. crusta.Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CRÚSTĂ s. 1. coajă. (Mămăliga a facut o crustă.) 2. v. pojghiţă. 3. v. coajă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecrústă s. f., g.-d. art. crústei; pl. crústeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCRÚST//Ă crustăe f. 1) Pojghiţă formată la suprafaţa unor corpuri moi; coajă. 2) Strat anatomic protector, care se formează pe o rană când aceasta începe să se cicatrizeze; coajă. 3) Strat solid de săruri depuse pe pereţii unui recipient sau al unei ţevi, în care se află sau prin care curge un lichid. 4) Înveliş impregnat cu săruri de calciu la unele animale nevertebrate. /<lat. crustaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCRÚSTĂ s.f. Coajă formată prin solidificare deasupra unor corpuri moi; scoarţă. [< lat. crusta, cf. germ. Kruste].Trimis de LauraGellner, 27.04.2006. Sursa: DNcrústă (crúste), s.f. – Coajă. lat. crusta, cf. fr. croûte, germ. Kruste (sec. XIX). – Der. crustaceu, s.m., din fr.; încrusta, vb., din fr.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERCRÚSTĂ s. f. 1. coajă, scoarţă. 2. strat tasat, uscat şi întărit, de la suprafaţa terenului arabil, în urma ploilor, a grindinei etc. 3. strat solid de săruri, depuse pe pereţii unui recipient. 4. înveliş tare al corpului unor vertebrate. (< lat. crusta)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.