- cruh
- crúh, cruhuri, s.n. (reg.) piatră neagră şi lucie; cotroanţă.Trimis de blaurb, 30.04.2006. Sursa: DARcruh (-huri), s.n. – (Mold.) Pietricică. sl. kruchŭ "bucată", rut. krucha "piatră", sb. kruh "colţ de pîine". Circulă şi (în Trans.) în forma crînf, s.n. (colţ de pîine), cu infixul nazal şi modificarea finalei, ca în praf, vîrf; şi în numeroase forme der.: crihan, crifan, crifoi, clihan, călhan, cîlfan, cîlfete, s.n. (Trans. şi Mold., colţ de pîine), cf. rut. kricha (DAR). Der. cruhos, adj. (tare); crîmpoi, s.n. (bucată); crîmpei, s.n. (fragment, bucată), cuvînt folosit curent, care se pune în legătură în general cu sl. krǫpŭ "mic"; krǫpĕti "a contacta" (Cihac, II, 80; Byhan 316; Puşcariu, Lr., 291), cf. curpen; crîmpi, vb. (Trans., a face ghemotoc); crîmpiţă, s.f. (Trans., încurcătură, încîlceală a urzelii la război; încurcătură, belea; greutate; greşeală); crîmpot, s.n. (fragment, bucată); crîmpoţi (var. crîmpoti, crîmpota), vb. (a face bucăţi; a rupe, a sfîşia; a desface, a anihila); crîmpoţeală, s.f. (acţiunea de a face bucăţi); crîmpoşie, s.f. (varietate de struguri).Trimis de blaurb, 21.06.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
