cruciadă

CRUCIÁDĂ, cruciade, s.f. Fiecare dintre cele opt expediţii cu caracter militar, întreprinse la îndemnul Bisericii catolice de către seniorii din Europa occidentală în perioada dintre 1096 şi 1270 şi care, sub pretextul eliberării mormântului lui Cristos de la Ierusalim de sub ocupaţia musulmanilor, urmăreau, de fapt, o expansiune teritorială, economică şi politică; p. gener. orice expediţie militară împotriva unor eretici sau adepţilor altor religii în evul mediu. [pr.: -ci-a-. – var.: cruciátă s.f.] – Din fr. croisade, it. crociata (refăcut după cruce).

Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



cruciádă s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. cruciádei; pl. cruciáde

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CRUCIÁD//Ă cruciadăe f. ist. Fiecare din cele opt expediţii cu caracter militar, întreprinse în Orientul apropiat de feudalii din Europa, care, sub pretextul eliberării mormântului lui Isus Hristos, urmăreau cucerirea de noi teritorii. [G.-D. cruciadei; Sil. ci-a-] /<fr. croissade, it. crociata

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CRUCIÁDĂ s.f. Nume dat expediţiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de ţările din Europa occidentală în Orientul Mediteranei, care, sub pretextul eliberării mormântului lui Cristos de sub musulmani, urmăreau de fapt cucerirea de noi teritorii. [pron. -ci-a-, var. cruciată s.f. / < cruce, după it. cruciata, fr. croisade].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



CRUCIÁDĂ s. f. 1. nume dat expediţiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de ţările din Europa apuseană în Orientul Apropiat, care, sub pretextul eliberării locurilor sfinte de sub musulmani, urmăreau cucerirea de noi teritorii; (p. ext.) orice expediţie militară împotriva unor eretici sau a adepţilor altei religii. 2. (fig.) campanie, luptă. (după fr. croisade, it. cruciata)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN