cronometrie

CRONOMETRÍE s.f. Parte a metrologiei care se ocupă cu studiul procedeelor şi instrumentelor pentru măsurarea timpului; tehnica construirii de aparate pentru măsurat timpul. – Din fr. chronométrie.

Trimis de IoanSoleriu, 31.07.2004. Sursa: DEX '98



cronometríe s. f. (sil. -tri-), art. cronometría, g.-d. cronometríi, art. cronometríei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CRONOMETRÍE f. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul măsurării timpului. /<fr. chronométrie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CRONOMETRÍE s.f. Parte a fizicii care studiază măsurarea timpului. ♦ Tehnica construirii cronometrelor. [gen. -iei. / < fr. chronométrie].

Trimis de LauraGellner, 16.02.2005. Sursa: DN



CRONOMETRÍE s. f. 1. parte a mecanicii care se ocupă cu măsurarea timpului. 2. ramură a meteorologiei care studiază procedeele şi instrumentele de măsurare a timpului. 3. tehnica construirii cronometrelor. (< fr. chronométrie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN