cronografie

CRONOGRAFÍE, cronografii, s.f. Scriere de cronici, de cronografe¹. – Din ngr. hronográfia.

Trimis de IoanSoleriu, 31.07.2004. Sursa: DEX '98



cronografíe s. f. (sil. -gra-) → grafie

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



CRONOGRAFÍE f. Totalitate a scrierilor în care evenimentele sunt redate în ordine cro-nologică. [art. cronografia; G.-D. cronogra-fiei; Sil. -fi-e] /<ngr. chronographia

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CRONOGRAFÍE s.f. Scriere de cronici, de cronografe¹. ♦ Totalitatea operelor în care faptele sunt prezentate cronologic. [gen. -iei. / < fr. chronographie, cf. gr. chronographia].

Trimis de LauraGellner, 27.04.2006. Sursa: DN



CRONOGRAFÍE s. f. 1. totalitatea operelor în care faptele sunt prezentate cronologic. 2. procedeu de compoziţie constând în descrierea unor momente, arătându-se împrejurările în care se consumă, cadrul spaţial al unui fragment de timp. (< fr. chronographie, gr. khronographia)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN