cronică

CRÓNICĂ, cronici, s.f. 1. Lucrare cu caracter istoric, obişnuită mai ales în evul mediu, care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale, politice şi familiale; letopiseţ, hronic. 2. Articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice, sociale şi culturale de actualitate. ♦ Scurtă comunicare oficială privind schimbări în componenţa guvernului, mişcări în corpul diplomatic etc. – Din lat. chronica, fr. chronique.

Trimis de IoanSoleriu, 14.03.2007. Sursa: DEX '98



CRÓNICĂ s. letopiseţ, (înv.) hronic. (cronică lui gr. Ure-che.)

Trimis de siveco, 18.07.2006. Sursa: Sinonime



crónică s. f., g.-d. art. crónicii; pl. crónici

Trimis de siveco, 18.07.2006. Sursa: Dicţionar ortografic



CRÓNICĂ s.f. 1. Scriere în care se expun cronologic evenimentele din viaţa unui popor; letopiseţ, anale. 2. Articol de ziar, de revistă, care comentează evenimente la ordinea zilei. ♢ Cronică literară = analiză a fenomenului literar în care se exprimă judecăţi de valoare. 3. Comentariu răutăcios în legătură cu viaţa cuiva. [var. hronic s.n., hronică s.f. / < lat. chronica, cf. fr. chronique, gr. chronica < chronos – timp].

Trimis de LauraGellner, 18.07.2006. Sursa: DN



CRÓNICĂ s. f. 1. scriere în care sunt consemnate strict cronologic evenimente din viaţa unui popor; letopiseţ, anale. ♢ (p. ext.) gen de roman conceput ca un document de epocă, în sensul de istorie a moravurilor, de obicei contemporane autorului. 2. articol de ziar sau de revistă care comentează evenimentele la ordinea zilei. o cronică literară = analiză a fenomenului literar în care se exprimă judecăţi de valoare. 3. comentariu răutăcios în legătură cu viaţa cuiva. (< fr. chronique, lat. chronica)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN