crohmeală

crohmeálă (crohméli), s.f. – Amidon, scrobeală. – var. crohmală, crohmoală, crocmal(ă). pol., rut., rus. krachmal (Cihac, II, 84; Iordan, Dift., 82; Sanzewitsch 201; Iorga, Revista istorică, XXVI, 88; Graur, BL, III, 49), din germ. Kraftmehl. – Der. crohmoli, vb. (a scrobi), cf. rus. krachmalitĭ.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER