criş

criş¹, -ă, crişi, -e, adj. (reg. înv.) 1. bogat, fericit, norocos, favorizat, blagoslovit. 2. mare, puternic, robust.

Trimis de blaurb, 30.04.2006. Sursa: DAR



criş² s.n. (reg.) murdărie, jeg, tină.

Trimis de blaurb, 30.04.2006. Sursa: DAR



criş interj. – Exprimă o admiraţie amestecată cu invidie. Cuvînt obscur, pe care dicţionarele îl clasifică de obicei ca adj., cu sensul de "bogat, fericit, de invidiat". Această accepţie nu pare sigură, şi bănuim că se datorează influenţei inconştiente a etimonului care s-a propus. Toate exemplele care se aduc par a indica o interj. S-a încercat să se explice printr-o aluzie, de altfel imposibilă, la bogăţiile lui Cressus (Şeineanu, Semasiol., 172; Cihac; Tagliavini, Arch. rom., XII, 207), sau la nisipurile aurifere ale rîului Criş, din Transilvania (Tiktin; cf. Iorga, Revista istorică, XXVI, 88). DAR îl pune în legătură cu sl. križĭ "cruce", adăugînd că legătura între ideea de "cruce" şi cea de "fericire" este firească în concepţia creştină. Credem că legătura cu sl. križĭ este sigură, dar trebuie înţeleasă ca o blasfemie aproape pe faţă; se ştie, de altfel, că multe expresii injurioase din rom. au o nuanţă de admiraţie, de invidie şi chiar de afecţiune.

Trimis de blaurb, 19.06.2007. Sursa: DER