- cristal
- CRISTÁL, (2) cristale şi (1) cristaluri, s.n. 1. Sticlă de o fabricaţie specială, transparentă şi perfect incoloră, cu însuşirea de a refracta puternic lumina, întrebuinţată pentru fabricarea lentilelor optice şi a unor obiecte de lux. ♦ Obiect fabricat din cristal (1). 2. Substanţă minerală solidă, omogenă, cu o structură internă regulată, care se prezintă sub forma unor poliedre. ♢ Cristal de stâncă = varietate transparentă, incoloră, de cuarţ, care se prezintă în cristale mari şi care este folosită în industria optică, în radiotehnică, ca piatră semipreţioasă etc. 3. (În sintagma) Cristale lichide = substanţe mezomorfe folosite la realizarea unor dispozitive optoelectronice de afişare. – Din fr. cristal, lat. crystallus.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CRISTÁL s. cleştar. (Un pahar de cristal.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecristál (mineral) s. n., pl. cristáleTrimis de siveco, 08.01.2008. Sursa: Dicţionar ortograficcristál (obiect de cristal) s. n., pl. cristáluriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcristál de stâncă s. n. + prep. + s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCRISTÁL1 cristale n. Corp solid, transparent şi incolor, cu feţe plane şi cu o formă geometrică de poliedru. ♢ cristal-de-stâncă varietate in-coloră, transparentă, de cuarţ. /<fr. cristal, lat. cristallusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCRISTÁL2 cristaluri n. 1) Sticlă de calitate superioară, de fabricaţie specială, incoloră, folosită în optică şi pentru fabricarea unor obiecte. 2) Obiect fabricat din această sticlă. /<fr. cristal, lat. crystallusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCRISTÁL s.n. 1. Sticlă de fabricaţie specială, de calitate superioară, transparentă şi incoloră. ♦ Obiect confecţionat dintr-o astfel de sticlă. 2. Fragment al unui compus (mai ales dintr-o rocă) care are de la natură o formă geometrică de poliedru. 3. Cristal-de-stâncă = formă naturală cristalizată, pură, a silicei. // (Şi în forma cristalo-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia "(referitor la) cristal", "de cristal". [pl. -le, -luri. / < gr. krystallos – gheaţă, cf. it. cristallo, fr. cristal, germ. Kristall].Trimis de LauraGellner, 16.02.2005. Sursa: DNcristál (-le), s.n. – Sticlă specială, transparentă şi perfect incoloră. – Mr. cristal. ngr. ϰρύσταλλος (sec. XVII), şi mai modern din fr. cristal. – Der. (din fr.) cristalin, s.n.; cristaliza, vb.; cristalizaţie, s.f.Trimis de blaurb, 19.06.2007. Sursa: DERCRISTÁL1 s. n. 1. corp mineral (dintr-o rocă) sub formă de poliedru, mărginit de feţe netede. 2. cristal de stâncă = formă naturală cristalizată, pură a silicei. 3. (p. anal.) sticlă de fabricaţie specială, de calitate superioară, transparentă şi incoloră. ♢ vas, obiect fabricat dintr-o astfel de sticlă. (< fr. cristal, gr. krystallos)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNCRISTAL2(O)-/CRISTALI- elem. "cristal". (< fr. cristall/o/-, cristalli-, cf. gr. krystallos, gheaţă, sticlă)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.