- criminal
- CRIMINÁL2, -Ă, criminali, -e, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care conţine o intenţie nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la crimă; rău, dăunător. 2. s.m. şi f. Persoană care a săvârşit o crimă; criminalist2. ♦ Criminal de război = persoană care, în timpul unui război, se face vinovată de crime împotriva legilor şi uzanţelor războiului, precum şi împotriva păcii internaţionale şi a umanităţii. – Din fr. criminel, lat. criminalis.Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98CRIMINÁL1, criminaluri, s.n. (înv.) Judecătorie, tribunal care judecă crimele; p. ext. puşcărie, închisoare. – Din germ. Kriminal[gericht].Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98CRIMINÁL s., adj. 1. s., adj. asasin, bandit, omorâtor, ucigaş, (livr.) homicid, (rar) omucigaş, ucigător, (înv.) criminalist, omucid, războinic, şugubăţ. (criminalul a fost prins.) 2. adj. nelegiuit, (înv.) criminalicesc. (Faptă criminal.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecriminál adj. m., (persoană) s. m., pl. crimináli; f. sg. criminálă, pl. crimináleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcriminál (tribunal, închisoare) s. n., pl. crimináluriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCRIMINÁL1 criminală (criminali, criminale) Care ţine de crimă; propriu crimei. /<fr. criminal, lat. criminalisTrimis de siveco, 09.09.2008. Sursa: NODEXCRIMINÁL2 criminală (criminali, criminale) m. şi f. Persoană care a săvârşit o crimă. /<fr. criminal, lat. criminalisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCRIMINÁL, -Ă adj. Care constituie o crimă, de crimă. // s.m. şi f. Făptuitor al unei crime. [< lat. criminalis, cf. fr. criminal].Trimis de LauraGellner, 27.04.2006. Sursa: DNCRIMINÁL, -Ă I. adj. care constituie o crimă, referitor la crimă. II. s. m. f. făptuitor al unei crime. (< fr. criminal, lat. criminalis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.