- alarma
- ALARMÁ, alarmez, vb. I. refl. şi tranz. A (se) nelinişti, a (se) îngrijora. ♦ tranz. A pune în stare de alertă, de pregătiri, a da alarma (la apropierea unei primejdii). – Din fr. alarmer.Trimis de ana_zecheru, 04.10.2002. Sursa: DEX '98A (se) alarma ≠ a (se) calma, a (se) astâmpăra, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) potoliTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeALARMÁ vb. v. îngrijora.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimealarmá vb., ind. prez. 1 sg. alarméz, 3 sg. şi pl. alarmeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ALARM//Á alarmaéz tranz. 1) A face să se alarmeze; a alerta. 2) A pune în stare de alarmă; a da alarma. /<fr. alarmerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ALARM//Á mă alarmaéz intranz. A fi cuprins de alarmă; a se nelinişti; a se alerta. /<fr. alarmerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXALARMÁ vb. I. 1. refl., tr. A (se) nelinişti. ♦ A (se) înfricoşa; a (se) speria. 2. tr. A da alarma; a pune în stare de alarmă. [< fr. alarmer].Trimis de LauraGellner, 25.02.2006. Sursa: DNALARMÁ vb. I. tr., refl. a (se) înfricoşa; a (se) alerta. II. tr. a da alarma, a pune în stare de alarmă (1). (< fr. alarmer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.