coşniţă

CÓŞNIŢĂ, coşniţe, s.f. 1. Coş¹ mic de nuiele sau de papură, folosit la târguieli. ♢ expr. Bani de (sau pentru) coşniţă = sumă destinată târguielilor (zilnice) pentru procurarea alimentelor. 2. Stup făcut din papură, paie, nuiele etc. – Din sl. košĩnica.

Trimis de ionel_bufu, 30.07.2004. Sursa: DEX '98



CÓŞNIŢĂ s. (Transilv.) ţechiră. (S-a întors de la piaţă cu coşniţă plină.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



CÓŞNIŢĂ s. v. stup.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cóşniţă s. f., g.-d. art. cóşniţei; pl. cóşniţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CÓŞNIŢ//Ă coşniţăe f. 1) Coş de dimensiuni mijlocii, cu o toartă sau două, folosit pentru cumpărături sau alte lucruri mărunte. ♢ Bani de (sau pentru) coşniţă bani prevăzuţi pentru cumpărături alimentare zilnice. 2) Stup primitiv împletit din lozie, papură sau paie. /<sl. košinica

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



cóşniţă (cóşniţe), s.f. – 1. Coş mic de nuiele. – 2. Stup. sl. (bg., sb., rus) košnika (Miklosich, Lexicon, 307; Cihac, II, 75; DAR; Conev 64). – Der. coşniţar, s.m. (coşar, împletitor de coşuri). cf. coş, coşar.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER