- alai
- ALÁI, alaiuri, s.n. Mulţime de oameni care însoţeşte o ceremonie, o persoană de seamă etc.; paradă, pompă. ♢ loc. adv. Cu (sau în) alai = cu solemnitate, cu fast. ♦ Mulţime de oameni care se ia după cineva; p. ext. gălăgie provocată de această mulţime. ♦ (înv.) Suită care întovărăşea sau întâmpina un domnitor. – Din tc. alay.Trimis de ana_zecheru, 06.05.2008. Sursa: DEX '98ALÁI s. 1. cortegiu, suită, (înv.) ecpaia, paradă, saltanat, tacâm. (alai domnesc.) 2. v. procesiune. 3. v. fast.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimealái s. n., pl. aláiuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficALÁ//I alaiiuri n. Grup de persoane care însoţeşte o ceremonie sau un demnitar; suită; cortegiu; escortă; convoi. ♢ alai domnesc suită care întâmpină sau petrece un domnitor. Cu (mare) alai cu pompă; cu fast. [Sil. a-lai] /<turc. alayTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXalái (aláiuri), s.n. – 1. Cortegiu, suită. – 2. Pompă, ceremonial. – 3. Adunare zgomotoasă, şleahtă. Mr. alae. tc. alay (Şeineanu, II, 14; Roesler 581; Lokotsch 51); cf. ngr. ἀλάϊ, bg., sb. alai.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.