costumare

costumare
COSTUMÁRE, costumări, s.f. Acţiunea de a se costuma şi rezultatul ei. – v. costuma.
Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

costumáre s. f., g.-d. art. costumării; pl. costumări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

COSTUMÁRE s.f. Acţiunea de a se costuma şi rezultatul ei; costumaţie. [< costuma].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • costumare — v. intr. [der. di costume ] (aus. avere ), lett. [essere in uso, anche seguito da prop. oggettiva o soggettiva implicita: le donne costumano portare i capelli raccolti ; si costuma, in molte città d Italia, di poter d ogni cosa parlare… …   Enciclopedia Italiana

  • costumare — co·stu·mà·re v.intr. e tr. BU 1. v.intr. (avere) avere come abitudine, essere solito Sinonimi: usare. 2. v.intr. (avere) essere in uso, di moda: al giorno d oggi costumano le gonne corte Sinonimi: usare. 3. v.intr. (essere) con uso impers., si… …   Dizionario italiano

  • costumare — {{hw}}{{costumare}}{{/hw}}v. intr.  ( anche impers. ; aus. essere ) (lett.) Avere come abitudine, essere consueto: le donne anziane costumano portare lunghe gonne …   Enciclopedia di italiano

  • costumare — A v. intr. (lett., raro) usare, solere, avere l abitudine, essere solito, essere avvezzo CONTR. disusare, trascurare, abbandonare l usanza B v. tr. (ant.) educare …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • costuma — 1co·stù·ma s.f. 1. OB usanza, tradizione Sinonimi: costumanza, tradizione. 2. TS st.dir. non com. → consuetudine {{line}} {{/line}} DATA: av. 1313. ETIMO: der. di costumare, cfr. fr. ant. costume. 2co·stù·ma s.f. OB dazio, dogana; ufficio delle… …   Dizionario italiano

  • costumato — co·stu·mà·to p.pass., agg. 1. p.pass. → costumare 2a. agg. LE ben educato, di buoni costumi: un valente uomo di corte e costumato e ben parlante (Boccaccio), come costumato e bene avezzo (Ariosto) Sinonimi: civile, 2compito, composto, corretto,… …   Dizionario italiano

  • costumato — {{hw}}{{costumato}}{{/hw}}part. pass.  di costumare ; anche agg. Cortese, ben educato, di buoni costumi; CONTR. Scostumato …   Enciclopedia di italiano

  • costumanza — /kostu mantsa/ s.f. [der. di costumare ], lett. [modo di agire consueto e consolidato] ▶◀ abitudine, consuetudine, costume, tradizione, usanza, usi e costumi, voga …   Enciclopedia Italiana

  • costumato — agg. [part. pass. di costumare ], non com. 1. a. [dalle maniere e dai modi onesti ed educati] ▶◀ civile, compito, composto, cortese, disciplinato, educato, garbato, gentile, onesto. ◀▶ disonesto, incivile, inurbano, maleducato, screanzato. b.… …   Enciclopedia Italiana

  • solere — /so lere/ v. intr. [lat. solēre ] (pres. sòglio, suòli [ant. sògli o suògli ], suòle, sogliamo, soléte, sògliono ; pass. rem. soléi, solésti, ecc.; pres. cong. sòglia, ecc.; part. pass. sòlito ; usato per lo più nelle forme semplici dell indic.… …   Enciclopedia Italiana

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”