cosmopolit

COSMOPOLÍT, -Ă, cosmopoliţi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care aparţine cosmopolitismului, privitor la cosmopolitism; care manifestă cosmopolitism. ♦ (Ieşit din uz) Care era atras de tot ce era străin. 2. Care ţine de mai multe culturi, comun mai multor ţări sau tuturor ţărilor; universal. ♦ Pestriţ, amestecat (prin prezenţa mai multor nationalităţi şi limbi). Oraş cosmopolit. – Din fr. cosmopolite. cf. (pt. sensul 1) rus. k o s m o p o l i t.

Trimis de IoanSoleriu, 01.05.2004. Sursa: DEX '98



cosmopolít adj. m., s. m., pl. cosmopolíţi; f. sg. cosmopolítă, pl. cosmopolíte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COSMOPOLÍ//T¹ cosmopolittă (cosmopolitţi, cosmopolitte) 1) Care ţine de cosmopolitism; propriu cosmopolitismului. Concepţie cosmopolittă. 2) Care cuprinde persoane originare din toate ţările; populat de naţionalităţi diferite. Oraş cosmopolit. /<fr. cosmopolite

Trimis de siveco, 01.02.2005. Sursa: NODEX



COSMOPOLÍ//T² cosmopolittă (cosmopolitţi, cosmopolitte) m. şi f. Adept al cosmopolitismului. /<fr. cosmopolite

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



COSMOPOLÍT, -Ă adj. 1. (Adesea s.) Referitor la cosmopolitism; cu manifestări de cosmopolitism. 2. (În faza preimperialistă) Care ţine de mai multe culturi, comun mai multor ţări; universal. ♦ (Despre oraşe etc.) Pestriţ, amestecat (prin componenţa populaţiei şi prin varietatea limbilor vorbite). ♦ (Despre plante) Care are o largă răspândire geografică. [cf. fr. cosmopolite, it. cosmopolita, gr. kosmopolites < kosmos – univers, polites – cetăţean].

Trimis de LauraGellner, 19.01.2005. Sursa: DN



COSMOPOLÍT, -Ă adj. 1. (şi s.) referitor la cosmopolitism; cu manifestări de cosmopolitism. 2. care ţine de mai multe culturi, comun mai multor ţări; universal. ♢ (despre oraşe etc.) pestriţ, amestecat. 2. (despre plante, animale) cu o largă răspândire geografică; ubicvist (1). (< fr. cosmopolite, /1/ rus. kosmopolit)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN