- absolutiza
- absolutizá vb. tr. a atribui unui fapt, unei idei o valoare absolută. (< fr. absolutiser)Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDNABSOLUTIZÁ, absolutizez, vb. I. tranz. A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiţionat, limitat de celelalte laturi sau însuşiri ale faptului sau ideii respective; a considera în mod greşit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparţine. – Absolut + suf. -iza.Trimis de ana_zecheru, 22.07.2002. Sursa: DEX '98absolutizá vb., ind. prez. 1 sg. absolutizéz, 3 sg. şi pl. absolutizeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ABSOLUTIZ//Á absolutizaéz tranz. A da caracter absolut; a considera (ceva) ca absolut. /absolut + suf. absolutizaizaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXABSOLUTIZÁ vb. I. tr. A da un caracter absolut; a rupe o latură a unui lucru din complexul căruia aparţine şi a o considera ca o entitate de sine stătătoare. [După rus. absolutizirovati].Trimis de LauraGellner, 14.02.2006. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.