- corturel
- CORTURÉL, corturele, s.n. (pop.) Cortuleţ. – Cort + suf. -urel.Trimis de IoanSoleriu, 03.05.2004. Sursa: DEX '98corturél s. n., pl. corturéleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
cortuleţ — CORTULÉŢ, cortuleţe, s.n. Diminutiv al lui cort; corturel. – Cort + suf. uleţ. Trimis de IoanSoleriu, 03.05.2004. Sursa: DEX 98 cortuléţ s. n., pl. cortuléţe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român