- corniţă
- CORNÍŢĂ1, corniţe, s.f. Varietate de struguri cu boabe negre-roşietice, asemănătoare cu coarna (2). – Coarnă + suf. -iţă.Trimis de IoanSoleriu, 02.01.2009. Sursa: DEX '98CORNIŢĂ2, corniţe, s.f. 1. Dispozitiv asemănător cu un scaun, având tăblia în forma de U, pe care se aşează o roată de lemn când i se pun obezile. 2. (La pl.) Coarne mici (încă nedezvoltate) pe care le au unele animale. – Corn1 + suf. -iţă.Trimis de IoanSoleriu, 08.05.2004. Sursa: DEX '98corníţă (bot., tehn.) s. f., g.-d. art. corníţei; pl. corníţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCORNÍŢĂ f. Soi de viţă de vie cu bobiţe mici şi lunguieţe, de culoare neagră-roşiatică. /coarnă + suf. corniţăiţăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.