- corifeu
- CORIFÉU, -ÉE, corifei, -ee, subst. 1. s.m. şi f. Persoană cu rol conducător într-un domeniu de activitate; fruntaş, căpetenie. 2. s.m. Conducătorul corului în tragedia şi comedia greacă antică. ♦ Cântăreţ solist într-un cor. ♦ Balerin care conduce un ansamblu. – Din fr. coryphéeTrimis de IoanSoleriu, 15.05.2004. Sursa: DEX '98CORIFÉU s. cap, fruntaş, protagonist. (corifeu al Şcolii Ardelene.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecoriféu s. m., art. coriféul; pl. coriféi, art. coriféiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCORIFÉ//U corifeui m. 1) (în tragedia şi în comedia greacă antică) Conducător de cor. 2) fig. (în ştiinţă, artă etc.) Personalitate de frunte. /<fr. coryphée, lat. coryphaeusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCORIFÉU, -ÉE s.m. şi f. 1. Conducătorul corului în tragedia şi în comedia greacă antică. ♦ Cântăreţ solist al unui cor. ♦ Balerin care conduce un ansamblu de balet. 2. Om de seamă, având un rol conducător; fruntaş într-un domeniu oarecare al ştiinţei sau al artei. [< lat. coryphée, it. corifeo].Trimis de LauraGellner, 23.04.2006. Sursa: DNCORIFÉU, -ÉE I. s. m. conducător al corului în teatrul antic grecesc. ♢ cântăreţ solist într-un cor. ♢ balerin care conduce un ansamblu de balet. II. s. m. f. om de seamă cu rol conducător într-un domeniu al ştiinţei sau al artei. (< fr. coryphée, gr. koryphaios, şef)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.