coreometru

COREOMÉTRU, coreometre, s.n. Aparat care serveşte la măsurarea deschiderii pupilei. [pr.: -re-o-] – Din fr. coréomètre.

Trimis de IoanSoleriu, 16.05.2004. Sursa: DEX '98



coreométru s. n. (sil. -re-o-, -tru), art. coreométrul; pl. coreométre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COREOMÉTRU s.n. Aparat care serveşte la măsurarea deschiderii pupilei. [pron. -re-o-. / < fr. coréomètre, cf. gr. kore – pupilă, metron – măsură].

Trimis de LauraGellner, 23.04.2006. Sursa: DN



COREOMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea deschiderii pupilei. (< engl. coreometer)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN