cordiug

cordiúg s.m. sg. (reg.) umflătură pe limbă la vite; cobe, broască, puşchea.

Trimis de blaurb, 24.04.2006. Sursa: DAR



cordiúg, s.m. – Aftă. – var. cord(i)uc, curduc. Rut. kordjuk (DAR). În Mold.

Trimis de blaurb, 31.05.2007. Sursa: DER