convocare — v. tr. [dal lat. convocare, der. di vocare chiamare , col pref. con ] (io cònvoco, tu cònvochi, ecc.). 1. [far venire a una riunione: c. i soci ; c. il parlamento ] ▶◀ ‖ chiamare, invitare. 2. (estens.) [promuovere lo svolgimento di una riunione … Enciclopedia Italiana
convocare — index call (summon), collect (gather), convene Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 … Law dictionary
convocare — con·vo·cà·re v.tr. (io cònvoco) CO 1. chiamare a consiglio persone appartenenti a un organo collegiale: convocare i soci della società, il senato Sinonimi: indire. 2a. chiamare in riunione: convocare i giocatori in nazionale 2b. invitare a… … Dizionario italiano
convocare — {{hw}}{{convocare}}{{/hw}}v. tr. (io convoco , tu convochi ) 1 Invitare a riunirsi due o più persone, spec. gli appartenenti a un corpo legislativo, politico, amministrativo e sim.: convocare il parlamento, un assemblea; SIN. Radunare, riunire.… … Enciclopedia di italiano
convocare — v. tr. 1. (persone) radunare, riunire, raccogliere, chiamare, invitare, chiamare a rapporto □ citare (dir.) CONTR. congedare 2. (un assemblea, una riunione, ecc.) indire CONTR. sciogliere … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
convoquer — [ kɔ̃vɔke ] v. tr. <conjug. : 1> • 1355; lat. convocare, rac. vox « voix » 1 ♦ Appeler à se réunir, de manière impérative. ⇒ assembler; convocation. Convoquer une assemblée pour telle date. Convoquer les candidats à un examen. Convoquer les … Encyclopédie Universelle
convoca — CONVOCÁ, convoc, vb. I. tranz. a chema, a face să vină într un anumit loc o persoană, un grup de persoane sau un corp constituit, cu un anumit scop (oficial). – Din fr. convoquer, lat. convocare. Trimis de IoanSoleriu, 29.05.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
convocar — (Del lat. convocare, llamar a junta.) ► verbo transitivo 1 Llamar o citar a una o más personas para que acudan a un lugar: ■ la dirección ha convocado a los jefes de departamento en la sala de juntas; los sindicatos convocaron a la manifestación… … Enciclopedia Universal
convocaţiune — CONVOCAŢIÚNE, convocaţiuni, s.f. (Rar) Convocare. [pr.: ţi u ] – Din fr. convocation, lat. convocatio, onis. Trimis de IoanSoleriu, 29.05.2004. Sursa: DEX 98 convocaţiúne s. f. (sil. ţi u ), g. d. art. convocaţiúnii; pl. convocaţiúni … Dicționar Român
indicţiune — INDICŢIÚNE, indicţiuni, s.f. (livr.) Convocare pentru o zi anumită a unui conciliu; indicaţie pentru o anumită zi. ♢ Indicţiune romană = perioadă de cincisprezece ani care separa în vechea Romă, începând cu domnia împăratului Constantin, două… … Dicționar Român
