- contraria
- CONTRARIÁ, contrariez, vb. I. tranz. A supăra sau a surprinde pe cineva în mod neplăcut, făcând sau spunându-i ceva care se opune convingerilor, intenţiilor sau dorinţelor sale. [pr.: -ri-a] – Din fr. contrarier.Trimis de IoanSoleriu, 09.06.2004. Sursa: DEX '98CONTRARIÁ vb. a şoca, a vexa, (fig.) a izbi. (M-au contraria cele auzite.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecontrariá vb. (sil. -ri-a-), ind. prez. 1 sg. contrariéz, 3 sg. şi pl. contrariáză, 1 pl. contrariém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. contrariéze; ger. contrariínd (sil. -ri-ind)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA CONTRARI//Á contrariaéz tranz. (persoane) A surprinde neplăcut prin vorbe şi prin fapte neaşteptate şi nedorite. [Sil. -ri-a] /<fr. contrarierTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONTRARIÁ vb. I. tr. A surprinde neplăcut pe cineva (făcând sau spunând ceva în contradicţie cu convingerile, aşteptările, dorinţa sau intenţia sa). [pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. contrarier].Trimis de LauraGellner, 17.04.2006. Sursa: DNCONTRARIÁ vb. tr. a şoca, a surprinde neplăcut pe cineva (în contradicţie cu convingerile, aşteptările, dorinţa sau intenţia sa). (< fr. contrarier)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.