contenţiune

CONTENŢIÚNE, contenţiuni, s.f. 1. (Rar) Dezbatere, discuţie (aprinsă); ceartă, dispută. 2. (med.) Menţinere a corpului sau a unui organ într-o anumită poziţie. [pr.: -ţi-u-] – Din fr. contention, lat. contentio, -onis.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



contenţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. contenţiúnii; pl. contenţiúni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CONTENŢIÚNE s.f. 1. Dezbatere. ♦ Ceartă, dispută. 2. (med.) Menţinere a unei părţi a corpului sau a unui organ într-o anumită poziţie. [var. contenţie s.f. / cf. fr. contention, lat. contentio].

Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN



CONTENŢIÚNE s. f. 1. dezbatere ♢ ceartă, dispută. 2. tensiune puternică a muşchilor, a nervilor sau a spiritului. 3. procedeu de imobilizare a fragmentelor unui os fracturat, a unui organ, cu ajutorul aparatelor. ♢ procedeu de stăpânire forţată a bolnavilor psihici agitaţi; imobilizare a unui animal domestic în cursul examinării, îngrijirii sau al unei intervenţii chirurgicale. (< fr. contention, lat. contentio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN