- contemplativitate
- CONTEMPLATIVITÁTE s.f. 1. Trăsătură caracteristică a filozofiei materialiste nemarxiste constând, în esenţă, în neînţelegerea rolului practicii atât sub raport antropologic, cât şi gnoseologic. 2. Caracter contemplativ. – Contemplativ + suf. -itate.Trimis de IoanSoleriu, 15.06.2004. Sursa: DEX '98contemplativitáte s. f., g.-d. art. contemplativităţiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONTEMPLATIVITÁTE s.f. Caracter contemplativ. [cf. fr. contemplativité].Trimis de LauraGellner, 15.04.2006. Sursa: DNCONTEMPLATIVITÁTE s. f. caracter contemplativ. (< fr. contemplativité)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.