- constructivism
- CONSTRUCTIVÍSM s.n. Curent artistic apărut după primul război mondial, care concepe realitatea într-o viziune de forme geometrice (uneori abstracţioniste) şi care luptă pentru puritatea şi simplitatea liniilor. – Din fr. constructivisme.Trimis de Joseph, 13.09.2007. Sursa: DEX '98constructivísm s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONSTRUCTIVÍSM n. Curent artistic care concepe creaţia artistică ca o construcţie arbitrară din forme lipsite de conţinut emotiv. /<fr. constructivismeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONSTRUCTIVÍSM s.n. 1. Orientare estetică, apărută după primul război mondial în artele plastice, literatură şi muzică, care tinde să coboare creaţia artistică la nivelul unui tehnicism pur, golind arta de conţinutul ei emoţional. 2. Curent în arhitectură care susţine că forma arhitecturală trebuie să fie expresia exclusivă a structurii constructive a clădirii. 3. Concepţie care recunoaşte rolul activ, creator al gândirii în procesul cunoaşterii. ♦ Concepţie a şcolii intuiţioniste din filozofia matematicii, potrivit căreia activitatea constructivă, raţional-intuitivă este baza exigenţei matematice. [cf. fr. constructivisme, germ. Konstruktivismus, rus. konstruktivizm].Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DNCONSTRUCTIVÍSM s. n. 1. orientare estetică, în artele plastice, literatură şi muzică, care concepe realitatea într-o viziune de forme geometrice, spaţiale, şi care luptă pentru puritatea şi simplitatea liniilor, pentru corelarea artei cu tehnica modernă. 2. curent în arhitectură care susţine că forma arhitecturală trebuie să fie expresia structurii constructive a clădirii. 3. concepţie care recunoaşte rolul activ, creator al gândirii în procesul cunoaşterii. ♢ concepţie a şcolii intuiţioniste din filozofia matematicii potrivit căreia activitatea constructivă este baza exigenţei matematice. (< fr. constructivisme)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.