constantă

CONSTÁNT, -Ă, constanţi, -te, adj., s.f. 1. adj. Care rămâne neschimbat; invariabil, statornic. ♢ Capital constant = parte a capitalului investită în mijloacele de producţie care nu-şi schimbă mărimea valorii în procesul de producţie. 2. s.f. (mat.) Mărime a cărei valoare rămâne neschimbată. 3. s.f. Mărime care caracterizează un fenomen, un aparat, o substanţă etc. – Din fr. constant, lat. constans, -ntis.

Trimis de LauraGellner, 19.11.2008. Sursa: DEX '98



CONSTÁNT adj. 1. invariabil, neschimbat, uniform. (Viteză constantă.) 2. invariabil, neschimbat. (Valoare constantă.) 3. invariabil, neschimbător, permanent, (livr.) imuabil. (Fenomen constantă.) 4. v. consecvent. 5. v. staţionar.

Trimis de siveco, 26.11.2008. Sursa: Sinonime



constántă s. f., pl. constánte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CONSTÁNT//Ă constantăe f. 1) Mărime care nu-şi schimbă valoarea. constantăa gazelor. constantă radioactivă. 2) med. Indice care consemnează starea normală a organismului. 3) log. Expresie a cărei semnificaţie este socotită fixă. /<fr. constante

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CONSTÁNTĂ s.f. 1. (mat.) Mărime cu valoare invariabilă, neschimbată. 2. (fiz.) Mărime care caracterizează un fenomen, un material, un aparat etc. 3. Element al limbajului formalizat, reprezentând un nume socotit fix pentru acelaşi denotat. [< fr. constante].

Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN