- consorţiu
- CONSÓRŢIU, consorţii, s.n. Formă a monopolurilor capitaliste constând din înţelegerea încheiată între mai multe bănci sau societăţi comerciale mari pentru efectuarea în comun a unor operaţii avantajoase de mare amploare. – Din lat., fr. consortium, germ. Konsortium.Trimis de Joseph, 13.09.2007. Sursa: DEX '98consórţiu s. n. [-ţiu pron. -ţĩu], art. consórţiul; pl. consórţii, art. consórţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 18.12.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONSÓRŢI//U consorţiui n. Asociere a câtorva bănci sau societăţi comerciale mari pentru efectuarea în comun a unor operaţii financiare. [Sil. -sor-ţiu] /<lat., fr. consortium, germ. KonsortiumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONSÓRŢIU s.n. I. Participare la domnie în vechea Romă. II. 1. Formă a monopolurilor capitaliste constând în asocierea unor bănci mari sau a unor societăţi comerciale pentru efectuarea în comun a unor operaţii financiare. 2. (biol.) Ansamblu de organisme legate prin activitatea lor vitală. [pron. -ţiu. / < fr., lat. consortium, cf. germ. Konsortium].Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DNCONSÓRŢIU s. n. I. participare la domnie în vechea Romă. II. 1. asociaţie de monopolişti, constituită în scopul plasării de împrumuturi, al înfiinţării unei societăţi pe acţiuni, precum şi pentru efectuarea unor operaţii comerciale. o consorţiu bancar = asociaţie a mai multor bănci, neguvernamentală, creată pentru efectuarea de operaţii financiare de anvergură şi avantajoase. 2. (biol.) asociaţie simbiotică între două organisme. (< fr., lat. consortium, germ. Konsortium)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.