- conservator
- CONSERVATÓR1, conservatoare, s.n. Instituţie de învăţământ de grad superior, unde se studiază muzica, (în trecut) şi arta dramatică, şi unde se formează compozitori, interpreţi vocali şi instrumentali, dirijori, muzicologi. – Din fr. conservatoire, germ. Konservatorium.Trimis de dante, 30.07.2004. Sursa: DEX '98CONSERVATÓR2, -OÁRE, conservatori, -oare, adj., subst. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care păstrează, conservă. 2. adj., s.m. şi f. (Persoană) care este ataşată de tradiţie, în viaţa politică, economică şi culturală. ♢ Partid conservator (şi substantivat, m. pl.) = partid politic cu concepţii conservatoare. 3. s.m. şi f. Persoană însărcinată cu conducerea unui muzeu, unei biblioteci, unei colecţii etc. 4. s.n. (tehn.; în sintagma) Conservator de ulei = rezervor metalic montat deasupra capacului unor transformatoare electrice şi legat printr-o ţeavă cu cuva, având rolul de a menţine cuva plină cu ulei, independent de oscilaţiile temperaturii. – Din fr. conservateur, lat. conservator.Trimis de dante, 30.07.2004. Sursa: DEX '98Conservator ≠ novator, renovatorTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonimeconservatór adj. m., (persoană) s. m., pl. conservatóri; f. sg. şi pl. conservatoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficconservatór (instituţie) s. n., pl. conservatoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONSERVAT//ÓR1 conservatoroáre (conservatoróri, conservatoroáre) şi substantival 1) Care conservă alimente; cu proprietatea de a conserva alimente. Produs conservator. 2) (despre persoane, partide) Care susţine conservatismul; ataşat de conservatism. /<fr. conservateur, lat. conservatorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONSERVATÓR2 conservatori m. Persoană însărcinată cu păstrarea şi administrarea unui bun public. conservator de muzeu. conservator de bibliotecă. /<fr. conservateur, lat. conservatorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONSERVAT//ÓR3 conservatoroáre n. Instituţie de învăţământ superior în care se pregătesc compozitori, interpreţi vocali şi instrumentali, dirijori, muzicologi, profesori de muzică. /<fr. conservatoire, germ. KonservatoriumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONSERVATÓR s.n. Şcoală superioară de muzică. [< germ. Konservatorium, cf. fr. conservatoire].Trimis de LauraGellner, 14.04.2006. Sursa: DNCONSERVATÓR, -OÁRE adj. 1. Care păstrează, care conservă; conservatorist. 2. Ataşat de instituţiile trecutului, refractar la ceea ce este nou. ♢ Partid conservator (şi s.m.pl.) = denumire a unor partide care sunt, în general, ataşate vechilor instituţii, idei şi forme politice. // s.m. şi f. Cel care îngrijeşte piesele dintr-un muzeu. [cf. fr. conservateur].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNCONSERVATÓR1 s. n. instituţie de învăţământ muzical superior. (< germ. Konservatorium, fr. conservatoire)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNCONSERVATÓR2, -OÁRE I. adj. 1. care conservă, conservativ2, conservatorist. 2. ataşat de instituţiile trecutului, refractar la ceea ce este nou. o partid conservator (şi s. m. pl.) = denumire a unor partide valorificând tradiţia în plan politic şi ideologic. II. s. m. f. cel care îngrijeşte piesele dintr-un muzeu; custode. III. s. n. 1. instituţie specializată, subordonată administraţiei poştale, unde sunt păstrate colecţii filatelice. 2. conservator de ulei = rezervor metalic deasupra capacului unor transformatoare electrice care folosesc ca izolant uleiul. (< fr. conservateur, lat. conservator)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.